Atunci cand simti ca pasesti doar pe grelele petale de pelin
cand totul in jur simti ca e rece, iar dragostea celorlalti e acoperita de praf,
cand ai impresia ca intreg Universul se prabuseste, iar cioburi sticloase te exaspereaza, lipindu-se de tine
cand prieteniile calduroase, ce tin pumnii stransi, se desprind...
Realizezi ca nici cea mai injumatatita scanteie de flacara din semineu nu vrei sa mai lumineze sinistrul in care te aflii. De ce?
Fiindca nu vrei sa cunosti altceva.
Fiindca alegi sa devii plin de culoare datorita unor evenimente in urma caruia iti reiei starea de nimic, de gol.
Fiindca nu vrei sa crezi ca exista Cineva care atat de mult plange dupa tine, te iubeste pentru ceea ce esti nu pentru ceea ce ai putea fi. Cineva care deja si-a dovedit dragostea pentru tine, tintuindu-se pe cruce, pentru tine.
Ar trebui, ca fiecare dintre noi, macar din respect, sa ne oprim sa tacem, cand suntem disperati intre peretii goi si reci... fiindca si atunci El te priveste, te vrea...dar tu te complaci in acea neimplinire....fiindca nu accepti provocarea Lui...de a vorbi cu El.
In noapte, in intuneric, in framantarile tale, Cineva cu atata dragoste te asculta...asteapta sa vorbesti cu El, dar nu cuvintele altora ci ceea ce simti tu.
E onoarea noastra sa putem comunica cu Creatorul Universului nostru, care poate indeplini dorinte:)
Luca Daria Rebeca
Luca Daria Rebeca
